În lumea fiscalității moderne, dosarul prețurilor de transfer a devenit mai mult decât o simplă cerință legală. Acesta a devenit un instrument esențial pentru companiile care derulează tranzacții cu entități afiliate, oferind nu doar conformitate, ci și protecție, claritate și eficiență operațională. Pentru majoritatea companiilor, dilema nu privește obligativitatea depunerii anuale a dosarului prețurilor de transfer, ci cât de pregătiți sunt aceștia pentru a demonstra, la momentul oportun, conformarea tranzacțiilor derulate cu persoanele afiliate cu principiul lungimii brațului.

Modificările recente ale legislației fiscale din Republica Moldova au înlocuit obligația de depunere anuală a dosarului prețurilor de transfer cu prezentarea acestuia la solicitarea autorităților fiscale. Astfel, potrivit Codului fiscal, contribuabilii care efectuează tranzacții cu persoane afiliate cu o valoare totală, fără TVA, egală sau mai mare de 20 de milioane de lei într-o perioadă fiscală, trebuie să întocmească și să prezinte dosarul prețurilor de transfer în termen de 120 de zile de la solicitarea autorităților. Deși această obligație devine activă numai la solicitarea autorităților, întocmirea anticipată a dosarului poate contribui la gestionarea eficientă a eventualelor implicații fiscale.

Deși unele companii nu sunt obligate să elaboreze dosarul prețurilor de transfer, Serviciul Fiscal de Stat prin intermediul procesului de control fiscal sau verificării preliminare poate analiza dacă tranzacțiile derulate cu persoane afiliate se conformează principiului lungimii brațului.

Pregătirea / actualizarea anuală a dosarului prețurilor de transfer reduce semnificativ riscurile fiscale și consolidează poziția companiei în fața autorităților în eventualitatea controalelor sau litigiilor fiscale. În continuare, sunt listate câteva motive pentru care o companie ar trebui să pregătească dosarul prețurilor de transfer sau cel puțin să dispună de un studiu de comparabilitate valabil în raport cu tranzacțiile desfășurate cu persoanele afiliate:

• Legislația fiscală oferă companiilor dreptul de ajustare benevolă a prețurilor de transfer ce decurg din tranzacții controlate, de la valoarea minimă până la valoarea maximă a intervalului de comparabilitate, dacă prețul de transfer ce decurg din tranzacții controlate, nu corespund principiului lungimii brațului. În caz contrar, în situația când valoarea tranzacțiilor cu persoanele afiliate nu corespund principiului lungimii brațului, în urma unui control fiscal / verificări preliminare, autoritățile fiscale vor face ajustarea / estimarea prețurilor de transfer la valoarea mediană a intervalului de comparabilitate.
• Deși amenzile pentru neprezentarea dosarului, precum și pentru prezentarea acestuia cu informații neautentice care determină diminuarea sau eschivarea obligațiilor fiscale au fost amânate și vor fi aplicate în cadrul controalelor fiscale care încep cu perioada fiscală 2028, penalitățile pentru diminuarea obligațiilor fiscale (impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător, impozitul unic) și amenzile pentru nerespectarea modului de întocmire și de prezentare a dărilor de seamă fiscale rămân valabile.
• Un dosar de prețuri de transfer bine structurat aprofundează înțelegerea profilului funcțional al entității, printr-o analiză clară a activităților desfășurate, a activelor utilizate și a riscurilor asumate de fiecare parte implicată în tranzacțiile controlate, astfel încât prețurile aplicate să reflecte realitatea economică și principiul lungimii brațului. Prin definirea profilului de risc al fiecărei entități, această analiză ghidează alegerea metodei potrivite de prețuri de transfer și permite delimitarea corectă a tranzacțiilor nu doar după termenii contractuali, ci și după conduita efectivă. În plus, oferă vizibilitate asupra contribuției fiecărei părți a tranzacției la crearea valorii, susținând o alocare echitabilă a profiturilor și reducând riscul de dispute fiscale sau de dublă impunere. În aceste condiții, dosarul prețurilor de transfer nu este doar un instrument de conformare, ci o necesitate strategică pentru managementul riscului fiscal și pentru o guvernanță sănătoasă la nivel de grup.
• O documentație bine fundamentată justifică modul de stabilire a prețurilor tranzacțiilor între entitățile afiliate și demonstrează alinierea acestora la condițiile de piață. Actualizarea anuală a dosarului disciplinează politica de prețuri, permițând calibrarea din timp a marjelor și nivelurilor de preț astfel încât rezultatele să se încadreze în intervalele de piață, limitând ajustările ulterioare care ar putea impacta cash-flow-ul.

Concluzie:

În contextul actual al cadrului fiscal din Republica Moldova, dosarul prețurilor de transfer transcende rolul său de simplă obligație legală, devenind un instrument strategic de gestionare a riscurilor fiscale și de consolidare a transparenței în relațiile intra-grup. Întocmirea preventivă a acestuia nu doar că facilitează conformarea cu cerințele legislației fiscale, ci oferă companiilor o bază solidă pentru justificarea politicilor de prețuri, optimizarea marjelor și prevenirea litigiilor. Astfel, dosarul de prețuri de transfer se impune ca un element esențial în arhitectura unei guvernanțe fiscale responsabile și sustenabile.