Activând în calitate de administrator şi fondator al SC „I.” SRL, care a prestat servicii în domeniul construcţiei, persoana fizică N., în perioada lunilor octombrie-decembrie 2012, conform proceselor-verbale de recepţie finală la mai multe instituții, a încasat venituri în sumă totală de peste 7,4 mil. lei, inclusiv TVA în sumă de 1, 23 mil. lei. Însă, urmărind scopul tăinuirii veniturilor impozabile obţinute în urma îndeplinirii lucrărilor şi serviciilor prestate, nu a reflectat în evidenţa contabilă tranzacţiile efectuate şi mijloacele băneşti obţinute în rezultatul acestora. Suplimentar, nu a calculat şi nu a declarat salariul angajaţilor companiei în sumă de 1,46 mil. lei. În rezultatul încălcării admise, au fost ratate contribuţii de asigurări sociale obligatorii (23 %) în sumă de 336,6 mii lei şi contribuţii individuale de asigurări sociale de stat obligatorii în sumă de 87,8 mii lei, iar fondul de salarizare a fost diminuat cu 424,38 mii lei, ceea ce constituie proporţii deosebit de mari. Tot în luna noiembrie 2012, SC „I.” SRL, fiind înregistrat ca plătitor de TVA, prin intermediul directorului a procurat de la alţi agenţi economici 150 tone de cărbune, în sumă totală de 405 mii lei, alte mărfuri în sumă totală de 1,47 mil. lei. În cadrul controlului fiscal s-a depistat că mărfurile respective parțial lipseau, fiind comercializate fără înregistrarea tranzacţiilor de livrare în evidenţa contabilă. În urma încălcărilor depistate s-a constatat de asemenea că N., contrar prevederilor art. 97 alin. (1) din Codul Fiscal, intenţionat a micşorat TVA cu 293,5 mii lei. Astfel, acţiunile N. au fost atacate în instanța de judecată, care a constatat că N. a comis infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (2) lit. b) din Codul penal – evaziunea fiscală a întreprinderii. Prin încheierea protocolară din 22 noiembrie 2016, instanţa de judecată a admis cererea N., susținută de avocatul său, prin care inculpatul a declarat că recunoaşte săvârșirea faptei indicate în rechizitoriu şi solicită examinarea cauzei penale în baza probelor administrate în faza urmăririi penale, pe care le cunoaşte şi asupra cărora nu are nici un fel de obiecţii. Cetăţeanul N. fost recunoscut vinovat de săvârșirea infracţiunii prevăzute de art. 244 alin. (2) lit. b) din Codul penal al RM și i s-a stabilit o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 2500 unităţi convenţionale – 50 mii lei în folosul statului, cu privarea de dreptul de a ocupa funcţii de conducere în întreprinderi, instituţii, organizaţii, indiferent de forma organizatorico-juridică şi de tipul de proprietate pe un termen de doi ani. Totodată, a fost admisă în principiu acţiunea civilă înaintată de organul fiscal, iar instanţa de judecată se va expune suplimentar asupra cuantumului prejudiciului ce urmează a fi compensat de către condamnat în bugetul public naţional.