Istoria impozitării în Republica Moldova a cunoscut ca noțiune creșterea și pierderea de capital începând cu intrarea în vigoare a Titlului II al Codului fiscal (CF), în vigoare la 1 ianuarie 1998. Până la intrarea în vigoare, la 24 aprilie 1997, a prevederilor CF, impozitarea a fost reglementată de prevederile Legii nr. 1214 din 02.12.1992 Privind impozitul pe beneficiul întreprinderilor, Legii nr. 1218 din 03.12.1992 Privind impozitul pe veniturile persoanelor fizice și Legii nr. 662 din 23.11.1995 privind declararea veniturilor de către persoanele fizice. Odată cu operarea ultimelor modificări în legislația fiscală la capitolul Creșterea și pierderea de capital, au apărut discuții pe aspectele aplicării acestor prevederi începând cu 2020.

Dacă recapitulăm efortul depus de către specialiști pe parcursul anului 2018 asupra modificărilor și completărilor aferent creșterii și pierderii de capital, menționăm prevederile Legii nr.122 și Legii nr.171, ambele fiind puse în aplicare la 1 ianuarie 2020. Conform modificărilor, reglementarea noțiunii de creștere și pierdere de capital prin prisma fiscală cunoaște o nouă abordare, semnificativ diferită de ce existentă până în anul curent. Astfel, stabilim că, începând cu 1 ianuarie, creșterea și pierderea de capital reglementată la Capitolul 5 Titlul II Impozitul pe venit din CF, este aplicabilă doar persoanelor fizice rezidenţi şi nerezidenţi ai RM care vând, schimbă sau înstrăinează sub altă formă active de capital. Respectiv, persoanele juridice sunt excluse din lista subiecților creşterii sau pierderii de capital.

Totodată, un alt aspect important este că, în vizorul noilor modificări, reglementarea creșterii sau pierderii de capital se aplică doar aferent persoanelor fizice care nu practică activitate de întreprinzător¹.

Este de menționat că, conform prevederilor art.18 lit.e) din CF, creşterea de capital definită la art.40 alin.(7) este sursă de venit impozabilă, respectiv, persoana fizică care nu practică activitate de întreprinzător va include în venitul brut obținut în perioada fiscală și suma creșterii de capital pe care o va impozita conform modului general stabilit. Începând cu 1 ianuarie 2020, prevederile alin.(7) art.40 din CF, stipulează că, suma creşterii de capital constituie 50%, fiind substituită cota de 20% prevăzută anterior. Totodată, menționăm că mărimea de 12% a cotei de impunere cu impozit pe veniturile impozabile anuale ale persoanei fizice stipulate la lit.a) art.15 din CF nu a suferit careva modificări sau completări și, pentru anul 2020, rămâne la același nivel. În același timp, au rămas în vigoare și prevederile art.20 lit.y³) din CF, care stabilește că veniturile obţinute de persoanele fizice rezidente (cetăţeni ai RM şi apatrizi) de la înstrăinarea locuinţei de bază nu constituie sursă de venit impozabilă².

Modalitatea de declarare a veniturilor de către peroanele fizice este prevăzută în Regulamentul privind modul de completare a Declaraţiei persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit, prin depunerea Declaraţiei persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit (Formularul CET18). Generalizând cele menționate, stabilim că, din 1 ianuarie 2020, persoanele juridice și persoanele fizice care practică activitate de întreprinzător vor aplica modalitatea general stabilită de determinare a obligației fiscale privind impozitul pe venitul obținut din vânzare, schimb sau din altă formă de înstrăinare a activelor menționate. Excluderea persoanelor indicate supra din rândul subiecților impunerii creşterii sau pierderii de capital au impus operarea modificărilor și la alte articole din capitolul Creșterea și pierderea de capital³.

Totodată, prin Legea nr.171 este completat cu lit.i) alin. (1) art.42 din CF, care stabilește că, bază valorică a activelor de capital constituie valoarea activelor de capital obţinute fără plată, în cazul în care din valoarea respectivă a fost achitat impozitul pe venit.

Este de menționat că aplicarea principiului impozitării general stabilite la creșterea de capital pentru persoane juridice și 50% pentru persoane fizice este o măsură fiscală care are drept scop simplificarea administrării fiscale, creșterea gradului de conformare și eliminarea ambiguității tratamentului fiscal al acestor tranzacții. Totodată, măsura va avea un impact pozitiv pentru anul 2020, fiind estimate venituri bugetare suplimentare.

______________________________________