În cadrul întreprinderii cu investiţii străine lucrează atât cetăţeni ai Republicii Moldova, cât şi cetăţeni străini. Este oare obligată această întreprindere să efectueze asigurarea socială şi medicală a cetăţenilor străini angajaţi prin contract civil de muncă? În conformitate cu art. 1 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr. 489/1999 (în continuare – Legea nr. 489) persoană asigurată se consideră persoana fizică aptă pentru muncă, cu domiciliul sau reşedinţa în Republica Moldova, care are obligaţia de a plăti contribuţii de asigurări sociale în vederea beneficierii de dreptul pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege. Potrivit prevederilor art. 4 pct. 1) din Legea nr. 489, persoanele care desfăşoară activitate pe bază de contract individual de muncă sunt asigurate în mod obligatoriu în cadrul sistemului asigurărilor sociale de stat pe teritoriul RM. Totodată, art. 19 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 489 stabilesc că obligaţia de a achita contribuţiile de asigurări sociale de stat se extinde în egală măsură asupra cetăţenilor RM, cetăţenilor străini şi persoanelor apatride şi survine din momentul încheierii contractului individual de muncă. Conform pct. 1.1 din anexa 1 la Legea privind sistemul public de asigurări sociale nr.489, tarifele contribuţiilor de asigurări sociale de stat pentru persoanele angajate prin contract individual de muncă la angajatorii din sectorul privat sunt stabilite în mărime de 18 % şi 6 % din salariu şi alte recompense pentru angajatorul şi angajatul respectiv. Cât priveşte asigurarea medicală, este de menţionat că, în art. 9 alin. (1) din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală nr. 1585/1998, este stabilit că străinii specificaţi la art. 2 alin. (1) lit. a)–f) din Legea privind integrarea străinilor în Republica Moldova nr. 274/2011, încadraţi în muncă în RM în baza unui contract individual de muncă, străinii titulari ai dreptului de şedere permanentă în Moldova, precum şi beneficiarii de protecţie internaţională au aceleaşi drepturi şi obligaţii în domeniul asigurării obligatorii de asistenţă medicală ca şi cetăţenii RM, în conformitate cu legislaţia în vigoare, dacă tratatele internaţionale nu prevăd altfel. Iar conform art. 10 alin. (1) din Legea cu privire la mărimea, modul şi termenele de achitare a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală nr. 1593/2002 primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pentru persoanele menţionate se calculează în modul prevăzut pentru categoriile respective de cetăţeni ai RM. Totodată, pentru întreprinderile cu investiţii străine legislaţia în vigoare stabileşte anumite excepţii. Astfel, conform art. 20 alin. (1) din Legea cu privire la investiţiile în activitatea de întreprinzător nr. 81/2004 (în continuare – Legea nr. 81) asigurarea socială şi asistenţa socială a angajaţilor întreprinderii cu investiţii străine se efectuează în conformitate cu legislaţia RM. Întreprinderea poate transfera contribuţii în fondul de asigurare socială doar pentru salariaţii străini care au manifestat dorinţa de a beneficia de asistenţă medicală şi socială în țara noastră. Această dispoziţie este aplicabilă şi în cazul depunerii contribuţiilor în fondul de pensii, conform legislaţiei RM. Art. 5 din Legea cu privire la actele normative nr. 100/2017 stabileşte următoarele: În funcţie de caracterul lor, normele juridice se împart în generale, speciale şi derogatorii (alin. (1));

- În funcţie de caracterul lor, normele juridice se împart în generale, speciale şi derogatorii (alin. (1));
- Normele juridice generale sunt aplicabile fie tuturor raporturilor sociale sau subiecţilor de drept, fie unor categorii de raporturi sau de subiecţi, fără a-şi pierde caracterul de generalitate ( alin. (2));
- Normele juridice speciale sunt aplicabile în exclusivitate anumitor categorii de raporturi sociale sau subiecţi strict determinaţi. În caz de divergenţă între o normă generală şi o normă specială, care se conţin în acte normative de acelaşi nivel, se aplică norma specială (alin. (3)).

Astfel, în situaţia examinată în întrebare este evident faptul că, deoarece norma indicată în Legea nr. 81 se referă la o anumită categorie de subiecţii strict determinaţi, legea nominalizată se consideră un act legislativ special. Prin urmare, asigurarea socială şi medicală a cetăţenilor străini, angajaţi ai întreprinderilor cu investiţii străine, este benevolă.