În luna iunie 2014, între SRL „A” şi Agenţia de Intervenţie şi Plăţi în Agricultură (în continuare - AIPA), a fost încheiat contactul de acordare a sprijinului financiar (Măsura 3 - stimularea investiţiilor pentru înfiinţarea plantaţiilor multianuale, inclusiv sisteme antiîngheţ şi instalaţii antigrindină, defrişarea plantaţiilor multianuale supuse casării şi promovarea producţiei vitivinicole). AIPA a acordat SRL „A” sprijin financiar în mărime de 550 mii lei pentru subvenționarea plantației de coacăz. În luna martie 2017 reprezentanții AIPA au verificat la fața locului investiția şi au constatat inexistența plantației. Respectiv, investiția nu a fost utilizată conform destinației. Art. 37 din Regulamentul cu privire la modul de repartizare a mijloacelor fondului de subvenționare a producătorilor agricoli, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 135 din 24 februarie 2014, stabilește că beneficiarul de subvenții destinate înființării plantațiilor pomicole, nucifere, viticole, de arbuști fructiferi şi căpșun, inclusiv pentru sistemele antiîngheţ şi instalațiile antigrindină nu este în drept să le înstrăineze, să le caseze sau să le defrișeze, precum şi nici să abandoneze activitatea în sistemul agriculturii ecologice înainte de expirarea a cel puțin 1/3 din termenul de exploatare a plantației de la data semnării contractului de acordare a sprijinului financiar, cu excepția cazurilor de forță majoră. În caz contrar, beneficiarul este obligat să restituie suma subvenției. Termenul de exploatare utilă a plantației se calculează după intrarea pe rod a plantației. Astfel, conform anexei nr. 1 la Regulamentul cu privire la modul de evidență a grupurilor de vârstă şi a intrării pe rod a plantațiilor perene, aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 705 din 20 octombrie 1995, plantația perenă de coacăz intră deplin pe rod în anul 3 de vegetație, indiferent că are un grad de creștere viguros, mijlociu sau slab. Conform anexei nr. 1 la Catalogul mijloacelor fixe şi activelor nemateriale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 338 din 21 martie 2003 cu privire la aprobarea Catalogului mijloacelor fixe şi activelor nemateriale, durata de exploatare utilă a plantației perene de coacăz este de 7 ani. Prin urmare, 1/3 din termenul de exploatare de 7 ani a plantației perene de coacăz constituie 2 ani şi 3 luni. Anterior, producătorul agricol beneficiar de subvenție s-a angajat, pentru înființarea plantației perene de coacăz, să nu înstrăineze casa, să nu defrișeze sau să abandoneze plantația timp de 5 ani şi 3 luni de la înființare. SRL „A” a fost anunțat despre rezoluţiunea contractului şi despre necesitatea rambursării subvenţiei acordate, însă s-a eschivat de la recepţionarea scrisorii. AIPA a depus cerere de chemare în judecată către SRL „A”, prin care a solicitat încasarea din contul pârâtului (SRL „A”) în beneficiul său a subvenției acordate în sumă de 550 mii lei, a dobânzii de întârziere în cuantum de 8030 lei, a penalității în mărime de 354614,38 de lei și a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea din 19 aprilie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, a fost admisă parțial acțiunea depusă de AIPA și au fost încasate din contul SRL „A” în beneficiul AIPA subvenția în sumă de 550 mii lei, dobânda de întârziere în mărime de 17095,20 de lei și penalitatea în mărime de 8030 de lei. În rest, acțiunea a fost respinsă. Recursul, declarat de SRL „A”, a fost respins de Curtea de Apel, fiind menținută hotărârea primei instanţe, motivându-și concluzia prin faptul că instanța de fond corect a statuat asupra necesității rambursării subvenției acordate SRL „A”, or, după cum rezultă din materialele cauzei, întreprinderea nu a respectat obligația asumată de a întreține obiectul investiției, a păstra plantația de coacăz şi a continua activitatea subvenționată. Conform constatărilor Grupului de lucru al AIPA , SRL „A” nu a respectat obligația să întreţină obiectul investiţiei în conformitate cu practica în domeniul vizat, or, nici în prima instanță și nici în instanța de apel, aceasta nu a prezentat anumite probe că plantaţia era întreţinută conform practicii. Suplimentar, SRL „A” nu a notificat Agenţia referitor la defrişarea plantaţiei, cu toate că era obligată să informeze, fără întârziere, într-un termen cel mult de 10 zile, despre orice circumstanţă ce poate împiedica executarea corespunzătoare a contractului. Astfel, instanţele de judecată au concluzionat că probele prezentate de AIPA demonstrează cu certitudine că SRL „A” nu a respectat condițiile contractuale. Mai mult ca atât, plantația de coacăz nici nu exista, fapt care i-a conferit dreptul AIPA de a solicita încasarea subvenției alocate, a dobânzii de întârziere și penalității (subvenția în sumă de 550 lei, dobânda de întârziere în mărime de 17095,2 lei și penalitatea în mărime de 8030 lei).