Pentru identificarea activităților şi tranzacțiilor suspecte ce cad sub incidența Legii cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, entităţile raportoare urmează să aplice procedurile privind abordarea bazată pe risc a clienţilor şi a tranzacţiilor. În Monitorul Oficial din 1 iunie 2018 a fost publicată Metodologia privind identificarea activităților și tranzacțiilor suspecte de spălare a banilor și finanțare a terorismului. Documentul prevede că entitatea raportoare va analiza activitatea clientului prin prisma unor categorii de riscuri: 1. riscul geografic – la stabilirea riscurilor asociate jurisdicțiilor şi zonelor geografice, entităţile raportoare vor ţine cont de zona/jurisdicţia în care clientul sau beneficiarul efectiv este înregistrat, zona unde clientul sau beneficiarul efectiv activează și zona cu care clientul sau beneficiarul efectiv are relaţii de afaceri; 2. riscul de client – persoane reprezentate prin împuterniciți, persoane expuse politic, persoane ce efectuează tranzacţii aparent lipsite de sens economic; 3. riscul de produs – expunerea unui produs economico-financiar riscului de spălarea de bani sau de finanţare a terorismului; 4. riscul de tranzacţii – sensibilitatea unor operaţiuni determinate de factori interni sau externi ori a unor operaţiuni pentru care se foloseşte cu preponderenţă numerarul, a unor operaţiuni repetate cu sume sub limita de raportare. Pentru punerea în aplicare a abordării bazate pe risc a tranzacțiilor şi clienților se recomandă entităților raportoare să efectueze evaluarea riscurilor de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului în domeniul propriu de activitate. Politicile şi procedurile interne ale acestora trebuie să determine modul în care entitatea raportoare gestionează şi minimizează riscurile, în special riscul de imagine, operaţional, legal, de concentrare şi cel al tehnologiilor informaţionale, precum şi alte riscuri identificate în domeniul propriu de activitate. La identificarea clientului şi a tranzacţiilor, entităţile raportoare pot utiliza date statistice privind diferiţi indicatori ce atestă anumite tendințe de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, inclusiv rata criminalităţii, în funcţie de anumite caracteristici, rapoartele relevante, alte informații plasate pe paginile web ale autorităţilor cu funcţii de supraveghere, ale autorităţilor publice şi ale altor persoane juridice, ale surselor mass-media. Sistemul autohton de raportare a activităților şi tranzacțiilor suspecte de până la intrarea în vigoare a Legii este caracterizat de un număr foarte mare de tranzacții raportate în adresa Serviciului Prevenirea și Combaterea Spălării Banilor. În majoritatea cazurilor, analiza financiară a acestor tranzacții nu poate justifica realitatea spălării banilor sau finanțării terorismului în conformitate cu abordarea bazată pe risc, ca rezultat al calității slabe a rapoartelor prezentate de către entităţile raportoare, se menționează în nota documentului. În baza Metodologiei privind identificarea activităţilor şi tranzacţiilor suspecte de spălare a banilor şi finanţare a terorismului, Serviciul Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor va elabora o serie de documente ce vor veni în ajutor entităților raportoare - Ghidul privind identificarea activităţilor sau tranzacţiilor suspecte de spălare a banilor, Ghidul privind procedura de raportare a activităților sau tranzacțiilor suspecte și Ghidul privind identificarea activităţilor şi tranzacţiilor suspecte de finanţarea terorismului. Potrivit Legii, entitățile raportoare sunt instituţiile financiare și cele care legitimează ori înregistrează dreptul de proprietate, unităţile de schimb valutar, participanţii profesionişti la piaţa financiară nebancară, cazinourile și localurile de odihnă dotate cu aparate pentru jocuri de noroc, agenţii imobiliarii, dealerii de metale preţioase, avocaţii, notarii, auditorii, contabilii independenţi şi alţi liberi profesionişti, persoanele care acordă asistenţă investiţională sau fiduciară, furnizorii de servicii poștale, societățile de plată și cele emitente de monedă electronică. În categoria entităților raportoare intră și locatorii persoane fizice sau juridice care practică activitate de întreprinzător şi transmit, în condiţiile contractului de leasing, locatarilor, la solicitarea acestora, pentru o anumită perioadă, dreptul de posesiune şi de folosinţă asupra unui bun al cărui proprietar sunt, cu sau fără transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului la expirarea contractului.