Sunt metode testate, în sensul că sunt propuse chiar de angajați. Managerul nesuferit este destul de întâlnit. Acum ceva timp am lansat un concurs pe www.traininguri.ro, iar vizitatorii siteului au propus și au votat propuneri de manageri nesuferiți. Este evident că am avut de-a face cu o abordare unilaterală a problemei, doar dinspre angajați. Cu toate acestea, nu putem să negăm experiențele oamenilor care au avut de-a face cu manageri nesuferiți. Citirea celor 34 de profiluri de mai jos poate fi foarte folositoare persoanelor aflate într-una sau mai multe dintre cele patru situații: 1. Ești manager și observi că angajații nu sunt tocmai prietenoși și ai vrea să știi unde greșești! 2. Ești manager și vrei să devii mai nesuferit decât ești! 3. Ești un manager bun, însă nu-ți strică o trecere în revistă a lucrurilor de care trebuie să te ferești! 4.Ești angajat, îți faci treaba bine, dar vrei să te convingi dacă e o problemă la tine sau la manager. Probabil există și o a cincea categorie, care din păcate se va regăsi în multe dintre categoriile de mai jos – managerul care aruncă, în totalitate, problemele în „grădina” angajaților. Este o categorie pierdută! Managerul nesuferit descris de angajați: 1. Managerul care se autoproclamă Pentru mine, managerul nesuferit este cel/ cea care NU reușește să ”crească” subordonații pe care îi are, care NU oferă suport/ training/ mentoring, care NU cooperează și NU comunică excelent cu echipa, persoana căreia îmi este teamă să-i adresez întrebări și la care NU mă duc ca la…un prieten. ”Șeful nesuferit este acela care se AUTOPROCLAMĂ ȘEF, care are pretenții de ”sef” și crede că tot ce spune el/ ea este ok, care NU ascultă constructiv părerea celorlalți, care NU știe să mulțumească și care obține rezultate cu echipa, UITÂND ÎNTOTDEAUNA să spună că succesul este al tuturor și nu individual.” 2. Managerul uituc Este tipul acela grăsuț, ușor vesel care știe multe glume pe care le înțelege doar el, râde cu aceeași meclă cu care îți negociază salariul. Lucrează în firmă ca la un part-time doar ca să îți amintească de zilele în care ai întârziat 15 minute și are grijă să îți ții fundul pe un scaun până la ora 18:00 chiar și atunci când nu ai de făcut nimic pentru că nesuferitul este gelos și nu suportă să ai fundul mai mic decât al lui. În schimb, știe să comande apa pe birou. La cât e de gras, consumă până la 250 calorii mergând 10 m cu un pahar plin cu apă. știe să îți promită traininguri și beneficii, o mașină de serviciu cu aer condiționat de vremea de afară; are o memorie uimitoare, reține cu ușurință minutele și secundele la care ajungi la serviciu, dar paranormal, uită să deconteze benzina; are un proiect de modificare a săptămânii în 7 zile de lucru, de parcă 6 zile nu îți sunt de ajuns să îl vezi; are propria matematică, 17 ( ziua de salariu) este mai mare decât 23, iar 12 lei (ora de muncă normală) este întotdeauna mai mare decât 8 ron (ora suplimentară); este foarte calculat, poți ajunge de la Piața Unirii în Pipera în doar 20 de minute. 3. Managerul plin de sine Aș caracteriza managerul nesuferit astfel: o persoană plină de sine, necooperantă în comunicare, o persoană care sa nu știe să asculte și care îți reproșează tot timpul că tot ceea ce faci nu este bine. Managerul nesuferit este cel care nu-ți respectă drepturile ca angajat și care te folosește ca pe un obiect al îndeplinirii obiectivelor companiei. Este tot timpul iritat și reușește tot timpul să te subestimeze și să te facă să te simți cel mai de nimic om de pe lume. 4. Managerul incompetent Caz real – manager IT: 3 dimensiuni: management, tehnic, psihologic. a) Management fără studii de profil; folosește doar motivarea negativă; planifică nerealist; se sustrage la infinit de la procesul decizional; comunică defectuos. b) Tehnic nu știe ce să ceară, mai ales să evalueze; nu știe nici în linii mari datele tehnice ale unui proiect; pune presiune, în momente nepotrivite, pe soluții nerealiste. c) Psihologic arogă merite necuvenite; transferă vina către oricine decât propria persoană; te umilește în fața colectivului; face favoruri persoanelor slab pregătite; folosește împotriva ta punctele slabe dezvăluite. 5. Managerul anihilator de competență Nu știu dacă termenul de manager e cel mai potrivit… În cazul meu este vorba despre un șef care nu venea la program decât câteva ore pe săptămâna pentru că în rest se ocupă de afaceri personale. Atunci când venea, mai nimic nu-i convenea și țipa isteric în toate direcțiile că el e ȘEFUL! Despre competență să nu vorbim pentru că în numeroase cazuri aceasta lipsea… Cea mai tare chestiune a fost atunci când i-am îndreptat o mare greșeală pe care o făcuse și care, de altfel, l-ar fi putut costa multișor. El a crezut că i-am subminat autoritatea și am trecut peste el. Mi-a spus că ”în fața șefului se stă în poziția ghiocel” și că-mi va face zile grele cât voi mai fi acolo. 6. Managerul „Nimic nu este bine” Când zi de zi te duci la serviciu cu un nod în stomac și ai vrea să devii invizibil când intri pe ușa clădirii în care lucrezi, când primești penalizări la salariu pentru că ai întârziat 5 minute din cauza traficului, când orice ai spune nu e bine, dar după aceea vezi ideile tale puse în practică de către șefi ca fiind ideile salvatoare ale managerului tău, când trebuie să suporți tirania altora care au frustrări personale și se descarcă pe subordonații săi, când ai vrea să înveți de la cei cu mai multă experiență decât tine, dar ei n-au nici cea mai mică ideea despre ceea ce înseamnă ”learning by doing” și ”mentorship”, când simți că la serviciu e întotdeauna cineva cu ochii pe tine și ți-e jenă să te duci și la toaletă, de teamă că o sa fie cineva care va spune ”10% tăiere din salariu – cum să îți iei pauză în timpul orelor de lucru?” și când ai ajuns la punctul în care ajungi acasă ca o legumă din cauza stresului psihic, înseamnă că ai un manager nesuferit. Sfatul medicului: dacă vrei să și trăiești în viața asta, ori îți schimbi serviciul, ori faci tot posibilul ca respectivul om să nu rămână în funcția în care este. 7. Managerul ”Părintele persecutor” Managerul nesuferit, indiferent de domeniu, se identifică cel mai bine cu rolul părintelui persecutor din Analiza Tranzacțională: abuzează de autoritatea poziției pe care o deține, adoptă o poziție arogantă care subevaluează constant angajații, nu le recunoaște meritele, gândește și trimite mesaje clare de tipul ”eu am întotdeauna dreptate” , ”nu știi să faci nimic bine”, ”dacă nu eram eu”, ”nu așa se face”, ”ce v-ați face fără mine”. Este critic, veșnic nemulțumit de rezultate, cârcotaș și, de multe ori, agresiv în exprimare. 8. Managerul din întâmplare În opinia mea ”managerul nesuferit” este reprezentat de persoanele care, în anumite contexte, ajung într-o poziție de management într-o ”singură” zi, neavând un background în spate sau o bază formată; este acela care nici măcar nu are idee despre management, ce să mai spun de strategii, iar pentru el titulatura sa profesională reprezintă doar superioritate, putere și control. Managerul nesuferit este acela care crede cu tărie că subordonații sunt doar ”muncitorii de pe plantații”, nu au un cuvânt de spus, opinie pertinentă sau valoare. Consideră că lumea începe cu el și tot la el ajunge finalul. Are obsesia puterii și a controlului, de aceea se implică în tot ce se întâmplă în firma, însă doar pentru a controla/monitoriza, nu crede în creativitate, inovație, dezvoltare, motivarea personalului din subordine. Nu știe să gestioneze situațiile noi și atunci intră în panică, chiar dacă este vorba despre ceva banal . Toate discuțiile cu el se rezumă la cifre (fie că e vorba despre buget, fie că este vorba despre facturare, însă nu se pune problema atunci când își decontează prânzul luat în timpul programului cu soția, consumul exagerat de combustibil sau factura aferentă telefonului sau ce conține multe cifre însumate în urma dicuțiilor cu toate persoanele din agendă), vine înainte de program la lucru, pleacă întotdeuna ultimul doar pentru a se putea uita la ceas când pleacă fiecare angajat. În linii mari, pentru mine, managerul nesuferit este sinonim cu dictator, gândire îngustă, slabă pregătire profesională, cu limite datorate unor complexe personale. 9. Managerul multilateral dezvoltat Dacă te trezești cu gândul că nu ești în filmul potrivit și te culci întrebându-te dacă ți-a scăpat vreo firmă la care să nu fi aplicat pentru un job (deși știi sigur că nu e niciunul disponibil), dacă te târăști spre birou gârbovit ca un pensionar reumatic (deși cu o seară înainte ai fost vioi în club), dacă nu mai ai idei, pentru că oricum nu le ia nimeni în serios, dacă nu mai convingi, pentru că ți-e jenă să vorbești în forme fără fond despre o companie în care nu mai crezi, dacă în laptopul tău e mai multă viață decât în propriu-ți trup, dacă atunci când intră EL/ EA pe ușă ți se activează subit ulcerul din studenție și când îți aruncă uitătura de „nu-i a bună” îți vine să-i înfigi un țăruș în inimă, ai ”mai presus de tine” un nesuferit. Unul care te frustrează, ignoră, subestimează, discreditează, care nu deleagă pentru că știe mai bine și o gherelește pe motiv că ”angajații sunt neexperimentați”, care îți gratulează inovațiile cu ”ce idee stupidă” și poartă pe buze melodiosul ”nu se poate”, care e erou când atrage clienți (=gasește fraieri) și victimă a neprofesionalismului angajaților când îi pierde, unul ale cărui neîmpliniri amoroase se citesc în biții din tonul cu care își admonestează echipa. Dar un manager! Așa că-l lași să fie nesuferit pe limba lui, în lumea lui pe care o pricepe doar EL, în care se scaldă EL, marele om, nesuferit, nemuritor și rece. 10. Managerul inechitabil Atunci când îi dai un document, îl corectează mereu. Chiar dacă taie doar un cuvânt, sau mai pune 2 virgule, sau reformulează o propoziție care în final sună la fel ca prima dată…dar trebuie făcute modificări. Atunci când îi duci un document, taie pe el în neștire cuvinte, înlocuindu-le cu un scris indescifrabil care nu înseamnă nimic pentru că nici el nu știe ce trebuie acolo…da te mai gândești tu. Atunci când este ceva de cărat în firmă (materiale, birouri, cutii) nu contează pentru ce ești tu angajat și ce studii ai….cară tată (combinat cu ”nu e gata?” din 10 în 10 min). Este acela care sclavagește câțiva oameni care știu să facă lucruri, iar celorlalți le mărește salariul considerabil. Este acela pentru care renegocierea de salariu este de fapt o impunere după cum are el chef. Nu-ți convine?…rămâne salariul vechi și gata. Este acela care nu încearcă NICIODATĂ să-și țină oamenii buni care pleaca chiar pentru 1 milion în plus.

Va continua

via | www.traininguri.ro