Deseori copiii aud discuţii între părinţi referitoare la bugetul familiei. Ce-o fi asta bugetul familiei, s-ar întreba copiii? Posibil ei încercă să descifreze această expresie: familie, e clar, dar buget? Bugetul familiei este ceva al familiei...Dacă ar auzi despre banii familiei, cred că mai repede şi-ar da seama despre ce este vorba. Dar cum e asta, banii familiei? Ar fi vorba despre nişte bani care nu sunt doar ai tatei, ai mamei, ai fratelui? Sunt pentru toţi...această idee ar fi în gândul copiilor... Trebuie să le explicăm copiilor că familia, adică toţi membrii împreună, au anumite necesităţi, cum ar fi: reparaţia casei, achiziţionarea mobilei, evenimente în sânul familiei, precum zile de naştere, procurarea hainelor pentru şcoală, şi lista poate continua. Aceştia trebuie să mai ştie că la bugetul familiei contribuie toţi membrii care sunt încadraţi în câmpul muncii, adică părinţii. Ei, copiii, nu au posibilitatea de a veni cu bani la acest buget, dar ar putea fi educaţi cum să menţină acest buget, adică cum să cheltuie mai rațional Sunt diferite metode de a avea un buget al familiei. Le-am putea explica că, aşa cum familia lor dispune de un buget, şi instituţia unde lucrează mama şi tata, la fel au un aşa buget, adică bani pentru necesităţile angajaţilor, care, evident este mai mare. Buget are şi Statul, adică ţara în care trăim, asta înseamnă că fiecare cetăţean contribuie cu banii săi la acest buget, aşa cum mama şi tata contribuie cu bani în familie. Doar că la bugetul statului, părinții contribuie prin achitarea impozitelor, adică li se reține acești bani din salariu, nu îi adună într-un portofel sau într-un cont bancar ca atunci când strâng bani pentru bugetul familiei. Despre impozite le vom povesti copiilor într-una din viitoarele postări… Ar fi bine să discutăm cu copiii referitor la bani şi necesităţi. Nu e vorba despre unele restricţii, dar să le zicem că din bugetul familiei se iau bani doar pentru lucrurile de care avem nevoie. Aşa e, subiectul banilor este unul sensibil… Copiii mai mari au deja şi eu un buget propriu, fie din bursele primite la şcoală, banii de buzunar primiţi de la părinţi, sau deseori, de la bunei. Iată atunci când au banii lor personali, copiii înţeleg deja ce înseamnă să strângi banii. La adolescență, e bine să se stabilească cheltuielile care îi revin copilului și cele care aparțin părinților. De exemplu, cine plătește factura telefonului mobil, părintele sau copilul? În acest fel, în studenție, când apar primele venituri din burse sau mici joburi part-time, tinerii ar trebui să aibă deja deprinderea gestionarii unui buget redus. De ajutor în discuţia părinţilor cu copiii la subiecte precum bugetul ar putea fi cartea Misterele Economiei, al autorului Alvin Hall, care oferă o idee originală şi noţiuni complexe referitoare la bani, istoria acestora şi alte lucruri din sfera economiei în limbajul copiilor.