Munca prin agent de muncă temporară este munca prestată de un salariat temporar care a încheiat un contract individual de muncă sau se află într-un raport de muncă cu un agent de muncă temporare și care este pus la dispoziția utilizatorului pentru a lucra temporar sub supravegherea și conducerea acestuia.

Codul muncii a fost completat cu un capitol nou (XVI¹) ce va reglementa munca prin agent de muncă temporară. Modificările au fost effectuate prin Legea nr. 193 din 10 iulie 2025, publicată în Monitorul Oficial din 21 august current.

Astfel, agentul de muncă temporară reprezintă o persoană juridică sau fizică care desfășoară activitate de întreprinzător care a notificat Inspectoratul de Stat al Muncii, despre inițierea activității sale și care încheie cu salariații temporari contracte individuale de muncă pe perioadă determinată sau nedeterminată sau are raporturi de muncă, pentru a-i pune la dispoziția unor utilizatori, pentru a lucra cu titlu temporar sub supravegherea și conducerea acestora. Tot aici menționăm că agentul de muncă temporară reține și achită impozitul pe venit, primele de asigurare obligatorie de asistență medicală datorate de salariatul temporar și achită contribuțiile de asigurări sociale de stat obligatorii. De asemenea, agentul de muncă temporară nu va avea dreptul să perceapă de la salariatul temporar niciun fel de plată, comision sau taxa pentru recrutare, angajare sau pentru desfășurarea unei misiuni de muncă temporară la utilizator.

Totodată, este important să menționăm că pe durata misiunii de muncă temporară, salariații temporari beneficiază de aceleași conditii de muncă si de angajare care s-ar aplica dacă ar fi fost angajați direct de utilizator pentru același loc de muncă. Aceste condiții includ, în special, durata timpului de muncă, munca suplimentară, repausul zilnic și săptămânal, munca de noapte, concediile, sărbătorile legale și salariul.

Utilizatorul va putea recurge la salariați temporari puși la dispoziție de un agent de muncă temporară, pentru executarea unei sarcini determinate și cu caracter temporar, în cadrul unei misiuni de muncă temporară.  Misiunea de muncă temporară se stabilește pe un termen ce nu poate fi mai mare de 12 luni și va putea fi prelungită prin perioade succesive, cu condiția ca durata totală, inclusiv prelungirile, să nu depășească 24 de luni. De asemenea, este stabilit că utilizatorul nu va putea apela la mai mult de 3 misiuni succesive realizate de același salariat temporar, pentru executarea aceleiași sarcini.

Codul muncii va prevedea și anumite restricții de utilizare a muncii prin agent de muncă temporară. Astfel, se interzice utilizarea muncii prin agent de munca temporară în scopul înlocuirii unui salariat al utilizatorului care participă la grevă, în scopul înlocuirii unui salariat al utilizatorului care și-a suspendat contractul individual de muncă, fie din cauza neachitării integrale a drepturilor salariale timp de cel puțin două luni consecutive, fie din cauza condițiilor de muncă nesatisfacatoare privind securitatea și sănătatea în muncă, pe durata șomajului tehnic instituit de utilizator, dacă salariații temporari ar urma să exercite activități similare celor prestate de salariații proprii aflați în șomaj ethnic și nici în scopul înlocuirii funcțiilor prevăzute în statul de personal al utilizatorului, a căror ocupare este necesară pentru eliberarea unui act permisiv ori pentru dobândirea calității de membru într-o organizație profesională sau autoritate de reglementare.

Referitor la contractul individual de muncă încheiat între salariatul temporar și agentul de munca temporară pentru fiecare misiune de muncă temporară se suplimentează cu un acord ce prevede condițiile în care urmează să se desfășoare misiunea de muncă temporară; riscurile pentru SSM salariatului temporar, la care acesta poate fi expus la locul de muncă; echipamentele de protecție și de lucru cu care salariatul temporar va fi asigurat; durata misiunii; identitatea și sediul utilizatorului;  data limită pentru achitarea salariului, precum șițobligatia salariatului temporar de a respecta prevederile actelor interne ale utilizatorului, care îi vor fi aduse la cunoștință.

Menționăm că prevederile vor intra în vigoare la 1 ianuarie 2026.