Casa Națională de Asigurări Sociale atenționează plătitorii de contribuţii supra  unor aspecte ce ţin de corelarea datelor declarate în dările de seamă aferente asigurărilor sociale de stat.

 

Astfel, angajatorul este obligat să declare situaţiile aferente relaţiilor de muncă prin intermediul formularului IRM 19 „Informație privind stabilirea drepturilor sociale şi medicale aferente raporturilor de muncă". Art. 5 alin (1¹) din Legea 489/1999 privind sistemul public de asigurări sociale prevede că angajatorii, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, sunt obligaţi să prezinte pe suport de hârtie sau utilizând metode automatizate de raportare electronică, cu aplicarea semnăturii digitale, informaţia aferentă raporturilor de muncă pentru stabilirea drepturilor sociale şi medicale, potrivit formei şi modului aprobat de Ministerul Finanţelor, în termen de până la 10 zile lucrătoare de la data angajării sau modificării/încetării raporturilor de muncă, emiterii ordinului de acordare a concediului de îngrijire a copilului sau concediului paternal.

 

De asemenea, art. 5 alin. (1) al Legii menționate prevede obligativitatea angajatorului de a prezenta Declarația privind calcularea și utilizarea contribuțiilor de asigurări sociale de stat obligatorii și declarația privind evidența nominală a asiguraților, care sunt parte componentă a formularului IPC21.

 

Conform cadrul normativ în vigoare, la stabilirea prestaţiilor de asigurări sociale (pensii şi indemnizaţii) este utilizată informaţia din contul personal de asigurări sociale ale fiecărui asigurat, declarată de către angajator prin intermediul formularelor IRM19 și IPC21.

În procesul de stabilire a prestaţiilor se constată următoarele situații generate de neatenția angajatorului:

• neconcordanţa dintre perioada privind angajarea sau încetarea raporturilor de muncă indicată în formularul IRM19 şi perioada de activitate declarată în formularul IPC21;
• neprezentarea formularului IRM19 la angajarea, eliberarea sau modificarea raporturilor de muncă.

 

Astfel, se constată situaţii în care datele privind venitul asigurat pe persoană sunt declarate în formularul IPC21, iar formularul IRM19 nu a fost prezentat la angajarea persoanei.

 

O altă situație este prezentarea formularului IRM19 la încetarea raporturilor de muncă și prezentarea formularului IPC21 cu indicarea fondului de remunerare a muncii cu categoria persoanei asigurate 101 „persoană angajată pe bază de contract individual de muncă" sau 123 „persoană angajată prin cumul" după data încetării raporturilor de muncă.

 

CNAS atenţionează: după încetarea raporturilor de muncă, persoanele pot obţine venit asigurat de la fostul angajator, dar acesta urmează a fi declarat cu categoria persoanei asigurate corespunzătoare, alta decât categoriile 101 sau 123. Tipurile plăţilor care pot fi identificate după încetarea raporturilor de muncă pot fi următoarele:

– plăţi cu caracter de stimulare;

– compensarea concediilor de odihnă anuale nefolosite;

• indemnizaţia la eliberare din serviciu.

 

Dacă după data încetării raporturilor de muncă se achită plăţi cu caracter de stimulare sau compensaţii pentru concediile de odihnă anuale nefolosite, aceste sume se declară cu categoria persoanei asigurate 116 „persoană care a beneficiat de careva plăţi după eliberare".

 

Totodată, din cuantumul indemnizației de eliberare din serviciu calculată în mărimile indicate la art. 186 din Codul muncii, nu se rețin contribuții de asigurări sociale și, respectiv, acesta nu se declară în formularul IPC 21.

 

Totodată, în anexa nr. 3 la Legea nr. 489/1999 sunt indicate toate tipurile de drepturi şi de venituri din care nu se calculează contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii.