Inițiativa legislativă înregistrată în Parlament de un grup de deputați presupune completarea Codului muncii (CM) cu noțiunea „formule flexibile de muncă” prin care se subînțeleg programe de muncă care le oferă posibilitatea salariaților să-și adapteze programul de lucru, inclusiv prin utilizarea muncii la distanță, a regimului flexibil de muncă, timpului de muncă parțial sau a săptămânii de lucru comprimată.

 

În condițiile aprobării proiectului în redacția propusă, formulele flexibile de muncă se vor institui prin acordul dintre salariat şi angajator, la solicitarea salariatului sau a angajatorului, atât la momentul angajării, cât și după încheierea contractului individual de muncă. Acestea se vor referi  la flexibilitate:

• în programarea orelor lucrate (durata programului de muncă, timpul începerii și terminării lucrului, întreruperile, alternarea zilelor lucrătoare și nelucrătoare);
• în cantitatea de ore lucrate (munca cu fracțiune de normă și cotele de muncă);
• locului de muncă (lucrul la domiciliu sau într-un alt loc decât cel organizat de angajator).

 

Se propune ca formulele să nu implice schimbări în normarea, remunerarea muncii, precum și limitarea drepturilor salariatului privind calcularea vechimii în muncă, durata concediului de odihnă anual sau a altor drepturi aferente raporturilor de muncă. Un salariat va putea solicita cel mult o dată pe an ajustarea rezonabilă a programului de muncă în scris, print depunerea unei cereri care va include aranjamentul de muncă pe care îl dorește și când ar dori ca modificarea programului de muncă să intre în vigoare, impactul sau motivul acestor modificări.

 

În procesul de examinare a solicitării de ajustare rezonabilă, angajatorul, după cum prevede proiectul, va putea lua în calcul un șir de factori pentru a determina posibilitatea sau imposibilitatea acomodării locului de muncă la programele flexibile, și anume costurile suplimentare, incapacitatea de reorganizare a muncii printre personalul existent și recrutarea personalului suplimentar, impactul dăunător asupra calității sau performanței salariatului etc.

 

În altă ordine de idei, se propune ca concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului care poate fi folosit integral sau pe părţi în orice timp, până când copilul va împlini vârsta de 3 ani, să poată fi folosit de ambii părinți, în fracțiuni, conform disponibilității fiecăruia, cu condiția ca durata unei fracțiuni să nu fie mai mică de 4 luni. Totodată, autorii propun extinderea perioadei în care poate fi solicitat concediul paternal de la 56 de zile la 12 luni.

 

Proiectul conține și un șir de completări la Legea nr. 289/2004 privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, inclusiv introducerea unor noi opțiuni de solicitare a indemnizației pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani – 90% din baza de calcul pentru fiecare copil, dar nu mai puțin decât cuantumul triplu al indemnizației minime lunare pentru creșterea copilului a persoanei asigurate, determinate în modul stabilit de Guvern pentru primele 12 luni de la acordarea concediului pentru îngrijirea copilului.