Publicația Periodică „Monitorul Fiscal FISC.md” continuă publicarea pe ultimele pagini a informației de cultură generală, de data aceasta vă propunem curiozități fiscale, pagini din istorie despre evoluția finanțelor publice, precum și un rebus fiscal. ȘTIAȚI CĂ… • se spune că autoritatea fiscală i-a cerut lui Dmitri Mendeleev să rotunjească tăria la votcă de la 38 la 40 grade pentru a simplifica calculul impozitului pe alcool? Savantul însuși considera că valoarea optimă este 38 grade. • cuvântul „boicot” are implicații fiscale? Odată, un irlandez pe nume Boicot a refuzat să achite impozitul funciar. Atunci Liga pecuniară le-a ordonat locuitorilor din acea zonă să uite de existența acestuia. Astfel, lui nu i se mai livra corespondența, lucrătorii şi menajerele l-au părăsit, iar vecinii au încetat să comunice cu el. • nu demult, Congresul SUA a aprobat o lege, prin care cei ce îl urmează pe Satana sunt lipsiți de scutiri fiscale corespunzătoare organizaţiilor religioase? BANC. O doamnă țipă isteric în stradă: - Ajutor! Copilul meu a înghițit o monedă de 1 euro... El se sufocă... Deodată din mulțime sare un bărbat, îl apucă rapid de picioare pe copil și începe să-l scuture, până moneda îi cade din gură. Mama copilului îi mulțumește călduros salvatorului: - Vă mulțumesc din suflet, doctore! Dacă n-ați fi Dvs... - Eu nu sunt doctor. Sunt inspector fiscal. PAGINĂ DIN ISTORIE EVOLUȚIA FINANȚELOR PUBLICE (continuare din numărul precedent) În aceasta epocă în care prevala doctrina liberalismului economic, preocuparea specialiștilor era orientată cu precădere spre problemele procurării resurselor necesare statului, utilizării lor cu spirit de economie, repartizării sarcinilor fiscale pe categorii de plătitori, contractării și rambursării împrumuturilor, întocmirii și executării echilibrate a bugetului, respectării anumitor reguli care țin de disciplina financiară și de buna gestionare a fondurilor, conceptul de finanțe avea un pronunțat caracter juridic. După această perioadă, adică spre sfârșitul sec. al XIX-lea - începutul sec. al XX-lea și, mai ales, după recesiunea din perioada 1929-1933, se afirmă tot mai mult concepția intervenționistă, potrivit căreia autoritatea publică este chemată să joace un rol activ în viața economică, să influențeze procesele economice, să corecteze evoluția ciclică, să prevină crizele sau, cel puțin, să le limiteze efectele negative. Această modificare de poziție a fost determinată de adâncirea contradicțiilor interne și externe ale modului de producție capitalist și de necesitatea găsirii de soluții la problemele complexe cu care se confrunta economia națională. Este apreciată și încurajată intervenția statului în economie prin măsuri, ca:

• acordarea de subvenții și de facilități întreprinderilor private;
• acțiuni pentru combaterea șomajului;
• acțiuni pentru restabilirea echilibrului general economic vremelnic perturbat;
• acțiuni pentru redresarea economiei stagnante etc.

. Pentru statul modern, finanțele publice nu mai sunt un simplu mijloc de asigurare a acoperirii cheltuielilor sale, ci un mijloc de intervenție în economie. Preocuparea principală a specialiștilor devine studierea instrumentelor cu ajutorul cărora statul poate interveni în viața economică, a modalităților de influențare a proceselor economice, a relațiilor sociale. Obiectul cercetării se deplasează spre analiza mijloacelor de intervenție a statului prin intermediul cheltuielilor și al veniturilor publice. În ultimele decenii ale secolului al XX-lea s-au afirmat cu tot mai multă vigoare concepțiile neoliberale, care susțin retragerea statului din economie, renunțarea acestuia la folosirea impozitelor, taxelor, subvențiilor de la buget și a altor instrumente financiare si monetare de influențare a activității economice, lăsarea pieței să se autoregleze prin mijloacele sale specifice. (Textul a fost întocmit în baza materialului) Rubrică îngrijită de Veronica Sirețeanu